Plecasem pe zapada mica, fara rachete, de la Ciripa, cu gandul ca vom ajunge seara la Cabana Vladeasa, pe un traseu lung, peste Nimaiasa-Vladeasa, dar cum am ajuns in prima poiana de sub Buteasa a picat instant planul, caci ne munceam la fiecare pas prin zapada pana aproape de genunchi. A aparut imediat un plan B, sa mergem la cabana Varasoaia, sperand ca va fi deschisa cabana. Frumos pe sus, soare, liniste, panorame din ce in ce mai faine, noi singuri in imensitatea alba, doar cabana n-a fost deschisa, asa ca am mai talpalit ceva pe semi-intuneric pana in Padis, unde era bezna pe la cabane. Totusi am gasit o camera calda la Cabana Padis, asa ca duminica dimineata eram fresh si gata sa facem cale intoarsa la Ciripa chiar daca vremea arata semne de inrautatire. Pana sa vina ninsoarea si ceata am avut parte de un spectacol impresionant de nori; cred ca n-am mai fost niciodata asa incantati ca e noros si gri pe munte.
|