Urmeaza un afluent firav ce apare din stanga, dar care vine hotarat peste cateva praguri si repezisuri, apoi dupa ce depasim prima ingustare a cheilor intram intr-o poiana faina, lunga, unde e si o gospodarie locuita, apoi trecem de o alta ingustare, mai scurta, dupa care iesim intr-o lunca plata, unde valea meandreaza puternic.
Nimic sa ne indice locul pesterii Muhucii, facem cale intoarsa, de data asta pe deasupra ingustarii din amonte, apoi ne cataram pe sub si peste arcada, folosindu-ne de iedera pe post de franghie si pe la pranz suntem din nou la drum.
In scurt timp suntem cu masinile la capatul drumului asfaltat din Ponita, de unde o luam in amonte pe V. Rosia spre izbuc, apoi intram putin in Gruiet, o pestera fara formatiuni deosebite, unde-i lasam pe pesterari sa exploreze in continuare, iar noi o luam usor spre V. Bratcutei, la leneveala.
