Problema cu masina ne da putin programul peste cap, il lasam pe Doru in Cheile Tasnei si noi ne repezim in Herculane sa vedem ce mai putem face cu cauciucul. Mai un ciocan, mai o pompa si ne aventuram cu grija inapoi pe Valea Cernei pana la intrarea in drumul spre satul Cerna. Mergem spre Cheile Bobotului sa cautam o poteca care sa ne urce in versantul stang al Vaii Cerna. Nimic tentant, asa ca urcam la drumul asfaltat ce duce in Pasul Godeanu si in locul unde dam de o poteca mai larga pe stanga, langa o cladire in ruine, urcam abrupt prin padure. Iesim intr-o poiana cu un salas parasit si ne continuam urcusul pana pe culme, langa Geantul Herman.
Vedere cu conace si geanturi in prim plan si Muntii Godeanu inzapeziti pe fundal.
O localnica ne vine in intampinare, a venit la conacul ei de vara, peste culmea Mehedintiului, din satul Godeanu. Si-a adus calul, capritele, iedutii, cainii si pisicile, si maine se intoarce inapoi in sat cu toate animalele sa-si petreaca Pastele acasa. Ne face o invitatie pentru deseara la ea la conac. Intre timp noi ne gasim un loc de cort si apoi urcam pe Geantul Herman, pentru o panorama a zonei. Mergem in vizita la Pauna si intram pentru prima oara intr-un conac traditional cu inchisoare pentru animale, camara pentru provizii, si doua mici camarute.
Pauna ne invita sa ramanem peste noapte intr-un alt conac. Noi refuzam caci avem cortul intans, dar Doru alege sa fie boier in conac oltenesc. Dimineata ne trezeste Pauna cu o cafea buna, ca acum toti "mosii si babele beau suc si cafea" cum zicea Pauna.
Ne interesam si de coborarea pe una din Ramnute. Pe o harta mai veche un marcaj punct galben coboara pe langa canionul Ramnutei. Marcajul insa nu mai exista iar "carligele" pentru ajutor au fost distruse. O localnica care a incercat sa coboare acum cativa ani a sfarsit tragic, fiind gasita abia dupa un an, dupa cum o sa ne confirme peste cateva ore si o cruce aflata in partea din aval a canionului. Coboram la firul vaii Ramnutei, pitim rucsacii dupa pietre si urmam valea in aval, sa aruncam o privire spre canion. Inaintam pana deasupra cascadei ce se strecoara prin ferastruirea ingusta dintre stanci, de aici accesul fara echipament fiind imposibil. Ne intoarcem, urcam un alt plai si coboram pe firul Ramnutei Mari, pe care o urmam initial fara poteca, pana la drumul ce duce spre satul Cerna.
Lasam in urma Varful lui Stan
Pe Valea Ramnutei Mari
Facem cei cativa km ce ne despart de masina, nu inainte de a arunca o privire si spre partea din aval a canionului Ramnutei.
Doru ne propune popas pentru noapte la Pestera Bulba, dar in final ne razgandim, nu se stie cum va fi cu apa in zona, asa ca nu ne mai oprim pana in Cheile Sohodol. Dimineata mai aruncam o privire prin chei, ne abatem si pe scurtul canion al Jgheabului, si o luam spre Ohaba-Ponor.
Lasam masina in sat, luam rucsacii si cizmele de cauciuc, si ne indreptam spre Pestera Sura Mare. Iar pitim bagajele dupa niste pietre si cu cizmele in picioare si apa in cizme strabatem cei circa 500m prin cheile din aval de pestera.
Campam intr-o faneata, in versantul stang al cheilor, cu vedere spre satul Ohaba-Ponor, iar dimineata o luam fara marcaj, pe drumuri de tara, spre satul Federi, privind des in urma spre Retezatul inzapezit, apoi printre doline, pana deasupra Pesterilor Cioclovina Uscata si cu Apa - una inchisa turistilor si una cu apa.
Vrem sa ajungem la Fundatura Ponorului, si ca sa nu ne intoarcem o portiune pe unde am venit, facem o miscare gresita, ocolind cativa kilometri buni, prin stanga, o culme ce ne sta in cale. Soarele sta sa apuna, dar mai facem cei 2-3km printre doline, pana la Fundatura Ponorului unde campam in marea dolina. Superba zona, sigur o sa mai revenim. In urmatoarea zi ne intoarcem in Ohaba-Ponor pe drumul forestier ce leaga dolina de satul Ohaba-Ponor.
