ziua urmatoare, si urcam pana la intersectia cu traseul spre Gentiana.
La 7 dimineata suntem cu rucsacii in spinare si pornim pe marcajul triunghi albastru, ca in scurt timp sa intalnim marcajul triunghi rosu
ce vine de la Cab. Pietrele. Traversam Valea Galesului si, dupa aproape o ora de la plecare, suntem la deviatia spre Taul dintre Brazi (marcaj punct rosu). Merita facuta abaterea, lacul fiind pitoresc. Asa cum ii
spune numele, taul e asezat in mijlocul padurii de brazi.
Dupa un scurt popas pentru poze pornim iar in sus. Iesim pe nesimtite din padurea de brazi si intram in marea de jnepenis, punctata de
poieni cu ierburi enorme ce ne impresoara din toate partile. Mai urcam o treapta glaciara si iesim la Lacul Galesul, unde facem un popas
mai lung.
Ne hotaram sa continuam prin Saua Zanoagelor, renuntand la varianta prin Portile Inchise din cauza rucsacilor mari si a vremii cam inchise.
Indicatorul turistic ne arata ca am avea 1 1/2 ore pana pe Vf. Mare, daca am urma marcajul triunghi rosu. Noi tinem insa marcajul punct rosu si, pe o portiune, banda rosie ce ocoleste creasta (1 ora pana in Valea Rea) pana in Saua Zanoagelor. Fara sa le putem imortaliza din cauza distantei, urmarim prima si ultima turma de capre negre intalnite in tura (vreo 14 exemplare). Trecem pe langa un tau si iesim in Saua Zanoagelor, minunat punct de belvedere spre Valea Rea si spre creasta
principala. E abia ora 12, nu mai avem mult pana la locul de campare asa ca facem un popas mai lung. Motaim putin si ne scaldam privirile pe Coltii Pelegii ce se ascund din cand in cand in fuioare de ceata.
Nu mai avem apa asa ca suntem nevoiti sa coboram in Valea Rea sa ne
refacem proviziile. Nu continuam pe banda rosie si punct rosu, traseu care ne-ar abate din traseul nostru. Optam pentru o scurtatura care ne poarta,fara marcaj turistic, pe culmea
bolovanoasa, numai grohotis si stanci, ce separa V. Galesului de V.Rea.
Iesim in saua dinainte de Vf. Papusa, survolam cu privirea Lacul Adanc, ne cataram pe o portiune cu lanturi si, urmand poteca abrupta, iesim pe Vf. Papusa (2508m). Daca luam in considerare si momaia enorma de pe varf, putem sa zicem ca am urcat pe cel mai inalt varf din Retezat.
Pe varf se perinda multe persoane dar, doar doua au rucsaci de tura. Sunt slovaci care-si fac concediul in muntii Romaniei si cu care ne vom intersecta de multe ori pe traseu pana la Lacul Zanoaga.
Coboram abrupt pe marcaj cruce galbena ca sa avem de unde urca pana sub Vf.
Custurii. O multime de corturi se vad in stanga, la Stana de Rau (marcaj triunghi albastru). In dreapta sta cuibarit Lacul Peleaga iar mai jos, pe firul vaii, se zareste parca o stana de piatra. Nori negri
intuneca orizontul spre M. Godeanu. Sub Vf. Custurii aruncam o privire spre Taurile Custurii si spre Culmea Custura - Gruniu si ne grabim sa ne gasim un loc de pus cortul.
Gasim locul ideal sub Varful Papusa Custurii, la limita parcului, intr-o sa
inierbata unde avem si o pata de zapada ca sursa de apa. Nu bine ne instalam,
cand norii negrii ce vin dinspre Peleaga ne tensioneaza, la figurat binenteles,
numarand secundele ce se scurg intre fulgere si tunete. Noroc ca descarcarile electrice au cazut numai in partea nordica a crestei, in zona varfurilor Bucura-Papusa, ca altfel am fi fost nevoiti sa abandonam coama si cortul si sa
ne adapostim in versant, sub ploaia care a durat vreo 2-3 ore.
Am pariat pe o schimbare in bine a vremii si am avut noroc de data asta.
Sambata plecam tarziu, pe la 10, spre Poiana Pelegii. O carcasa de masina
aflata langa poteca, 100m mai sus de capatul drumului, ne aminteste,daca mai era nevoie, ca nu scapam asa usor de civilizatie. In continuare, planul nostru era sa urmam o poteca
pastorala, de cai, care urca din Poiana Pelegii direct la lacul Slaveiu. Renuntam insa la plan dupa ce aflam de la un salvamontist ca
poteca nu a mai fost folosita de multi ani si, probabil ca nu o sa putem inainta prin marea de jnepeni de langa L. Slaveiu. Putin
dezamagiti o luam si noi pe marcajul cruce rosie si banda albastra printre turistii echipati cu cate o sticla de apa in mana. In urcus intalnim din nou perechea de slovaci. La vreo 500m de Bucura incepe ploaia.
Aici ne despartim de slovaci care vor sa mearga pe la lacuri si ne dam intalnire in saua Judele sau la L. Zanoaga. Noi o luam pe marcajele
punct galben, triunghi rosu si cruce albastra ce duc spre Saua Slaveiului. Inainte de saua ne ajunge din urma o ceata deasa, iar pe cer nori negri se apropie cu repeziciune. Hotaram ca, in cazul in care vremea se inrautateste, sa
poposim aici mai degraba decat pe creasta Slaveiu-Judele si cautam un loc de pus cortul. Totusi vremea tine cu noi, si dupa ora 4 suntem din nou cu rucsacii in spinare spre culmea Slaveiului.
Timp de 2 ore am strabatut creasta accidentata a Slaveiului, pasind sau sarind cu grija pe bolovanii enormi, ce par gata sa o ia la vale pe
pantele abrupte. Iesim in Saua Judele, la limita rezervatiei stiintifice, si o luam spre stanga, pe marcaj punct rosu. Dupa vreo ora
ne lasam in caldarea Zanoagei ce pare pustie.
Cand nici nu ne asteptam sa mai intalnim pe cineva, iata-i si pe amicii nostri slovaci. Coboram impreuna pana in apropierea lacului, deasupra unei stane, unde gasim locuri excelente de cort, daca n-ar fi multimea
de muste si tantari care nu ne dau pace. Pe malul lacului se zareste o persoana, ne gandim ca poate e de la Salvamont, asa ca coboram sa-l
intrebam daca ne-am ales locul bun de campare. Persoana se dovedeste a fi un francez, asa ca batem la usa refugiului Salvamont. Se deschid
zavoarele refugiului si suntem indrumati spre un loc de campare, in spatele refugiului, parca intr-un fund de oala. Pe versantul din vest
al caldarii pasc nenumarate oi care in scurt timp navalesc peste noi, in drum spre stana.
E duminica, ultima zi a turei. Trebuie sa ne intoarcem la Carnic, la masina si apoi acasa. Dupa obisnuitul ceremonial poze, cafea, haleala..
iar plecam destul de tarziu si, pe la 9, urmam inapoi traseul spre Saua Judele.
Coboram pana la Lacul Agatat, parasim marcajul punct rosu care coboara la Bucura, urcam putin pe limita rezervatiei stiintifice pana la Taul
Portii si pe marcaj banda galbena iesim in Saua Poarta Bucurei. Mai aruncam o privire spre Lacul Agatat si continuam pe banda galbena.
Sub varful Bucura intalnim
si banda rosie ce coboara de pe varf. Suntem cam satui de urcat dar ne mobilizam si urcam pana sus pentru o panorama cetoasa asupra
partii centrale a Retezatului dupa care ne continuam traseul spre Vf. Retezat, aruncand priviri spre zona interzisa a rezervatiei
stiintifice.
E ora 2 cand ajungem in Saua Retezatului. Indicatorul ne instiinteaza ca mai avem 3 1/2 pana la Cabana Pietrele peste Vf. Retezat sau 3 ore pe V.Stanisoara pe marcaj triunghi albastru. Ne hotaram pentru varianta prin
Valea Stanisoarei ca sa castigam putin timp, caci mai avem inca cale lunga pana acasa. Dupa 3 1/2 ore de mars din saua Retezatului, ne recuperam masina de la cabana Carnic si incheiem o tura deosebita pentru noi, obisnuiti mai ales cu plaiurile domoale ale
Apusenilor.
* La Cabana Carnic se poate lasa masina in parcare contra cost. Mai sus de cabana, langa niste cladiri ce pareau parasite, mai e un loc mare de parcare. Am vazut masini si mai sus vreo 3km, in ultimul loc de parcare amenajat, dar drumul pana acolo era foarte prost (iulie 2006).