Dupa ce saptamana trecuta ne-am acomodat cu pesterile, sambata dimineata 4 motani (Cristi&Moni si noi) incaltati cu incomodele cizme de guma se indreptau spre Cheile Sighistelului, porniti sa bifeze cat mai multe din pesterile ce le ies in cale.
Nici nu intram bine pe firul vaii ca ne si urcam in versantul stang, la Pestera de la Varnita, de fapt o pesteruta de nici 10m, de la care plecam rapid, hotarati sa nu luam chiar orice grota amintita in ghidul Bihor Vladeasa (vreo 21) drept pestera. Trecem de izbucul Hidrii captat pentru a alimenta satul si in scurt timp suntem din nou in versantul stang, de data asta la o fosta pestera, din care au ramas doar cele doua intrari, tavanul prabusindu-se, formand doua poduri naturale, de unde si numele de P. cu Punte.
Facem popas mai lung pentru energizare si hidratare la Izbucul la Camitza (sau Camenitza), botezat in functie de nevoile fiziologice ale fiecaruia, in carnitza sau canitza. Apoi urmeaza sa atacam pe dreapta versantul abrupt si stancos al Dealului Corbasca, unde sunt cateva pesteri din care noi suntem interesati de Pestera Corbasca. Urcam abrupt circa 100m de metri diferenta de nivel pe o firava potecuta, ce ne duce pana la intrarea joasa, de 2m, a Pesterii Corbasca. Desi scurta, neavand mai mult de 240m, e una din cele mai frumoase de pe V. Sighistel, datorita unui mic lac, numit Lacul de Cristal, dincolo de care urmeaza o portiune ornata cu stalactite si stalagmite.
Multumiti de ce-am vazut, ne continuam explorarea in galeria sudica, scurta, dar de asemenea frumos ornata.
Iesiti la lumina zilei, ne scade entuziasmul cand picurii de ploaie incep sa ne sacaie. Trecem de o zona numita "La stramtura", unde valea coteste spre dreapta, dupa care ne abatem vreo 100m, pe o vale ingusta in versantul stang. Dupa ce ne satisfacem curiozitatea, si ne lamurim ca n-am descoperit nici un nou canion, plecam mai departe.
"La Stramtura"
Trecem rapid, alungati de ploaie, pe langa izbucul vaii Blidaru, apoi pe nesimtite ne trezim in apropierea uriasei intrari a Pesterii Dracoaia.
Fiind noroioasa si fara vreo ornamentatie interesanta, plecam in cautarea urmatoarei destinatii P. Pisolca. N-avem cum sa o ratam caci un "pisu" sanatos, ce formeaza albe cascadute ce se reped peste muschii verzi, ne fura privirile. Lacsorul ce ne ia in primire inca de la intrarea in pestera, nu ne lasa sa inaintam pana in capatul ei impodobit (pestera are 74m).
Urmeaza cireasa de pe tort, canionul ingust al vaii Sighistel la vederea caruia ne extaziem de fiecare data cand il parcurgem; e atat de ingust ca ai impresia ca acu ramai intepenit intre peretii lui umezi si reci. La prima saritoare, de circa 7m, ce ne bareaza calea, unde un firicel de apa se prelinge peste peretele neted, facem cale intoarsa.
In fuga bifam si intrarea in Pestera Coliboaia, caci un lac aflat nu departe de intrare ne bareaza trecerea. Oricum, ne asigura Leo care-a mai dat pe aici, ca in afara de o balaceala in noroaie nu pierdem nimic in pestera asta.
Urmeaza o noua cireasa de pe tort, cireasa pesterilor de pe Sighistel, Pestera Magura, in care o luam metodic, luand la picior fiecare galerie. Are de toate, tot felul de concretiuni, de la coloane de diverse dimensiuni si forme (cea mai splendida are aspect de palmier, fiind inalta de 5m), stalactite (de la mari draperii, candelabre pana la fragile macaroni ce formeaza tavane dantelate), stalagmite, gururi de toate marimile si inaltimile.
Dupa circa o ora iesim la caldura, verdeata si urcam rapid in culme pe marcaj punct rosu, apoi cu pasi grabiti mergem pe culme urmand banda galbena. Scurtam un pic fara poteca, drumul de culme ce ocoleste izvoarele unei vai, pana dam din nou de marcajul punct rosu (ce face un circuit V. Sighistel - P.Ursilor) ce ne readuce in Valea Sighistel. Aproape-am zburda, daca n-ar fi bataturile din talpa de la cizme, cu gandul la pulpe si la caldura focului. Urmeaza placuta leneveala in jurul focului la o frigare si inainte sa inceapa o ploaie torentiala ce-a tinut ore bune, ne retragem fiecare in casa lui de carpa.
A doua zi se-arata mai urata decat ieri, norii sunt josi si gata de ploaie, asa ca ne retragem incet spre casa, oprind in drum pe la biserica de lemn din satul Sebis (1km de la sosea), apoi vizitam ruinele ruinate de la Pomezeu si o veche capela lasata in paragina, dupa care ne retragem fiecare pe la casa lui de beton.
