Articolul cu indexul: 333

Titlu: Valea Galbenei si Cheile Somesului Cald - 06-07.11.2008

Vineri seara erau inca peste 30grade in oras, asa ca ne-am facut boccelutele si nu ne-am oprit pana pe Valea Galbenei, langa Cantonul Pauleasa, unde e loc bun de campare. Mai era un cort singuratic in poiana, si pe cand ne strangeam lemne pentru niste ficatei la gratar, suntem chemati la focul ce trosnea in apropiere. Asa facem cunostinta cu un ceh si un polonez aflati la inceput de tura cu cortul prin Apuseni. Bineinteles ca le facem capul mare cu ce pot sa vada prin zona, si intr-un tarziu, dupa povesti si ghiftuiti ne retragem in cort. Dimineata ne trezim cu cortul aproape peste noi, iar cedase un bat din fibra. Se pare ca fibra de sticla a imbatranit mai repede decat materialul cortului. Apare imediat si baba ce are o coliba langa canton sa ne ceara taxa, 3 lei de masina si 3 de cort, ca cica e loc privat. Asteptam sa apara si soarele in poiana sa ne usuce cortul, apoi plecam in sus spre Cheile Galbenei. Credeam ca e undeva spre ora 10, cand colo era deja 11.30, dar oricum nu ne grabeam, caci n-aveam in plan decat plimbare pe Valea Galbenei, prin apa, pe la racoare. Ne abatem cateva sute de metri pe V. Luncsoarei, in cautarea ponorului frumos descris in cartea Bihor Vladeasa de Bleahu, si dupa ce ne convingem ca e doar un banal ponor, ne intoarcem in Cheile Galbenei, unde stam ceva timp pe muschiul moale din apropierea Cascadei Evantai. Coboram la firul Galbenei, in locul in care aceasta se pierde intr-o gura de pestera si continuam pe firul sec, apoi din nou prin apa, pana in dreptul Canionului vaii Seci. Nu suntem singuri pe vale, mai sunt doua persoane care prospecteaza zona si cu care ne vom intersecta de mai multe ori pe firul Galbenei. Ne convingem ca n-avem ce cauta pe Seaca fara echipament de catarare si continuam pe vale pana langa cantonul Pauleasa. Stam putin sa ne dezmortim picioarele congelate si pe la 4 intram in Cheile Jgheabului. Dupa doua ore, zgariati, urzicati, basicati si uzi la fund, iesim din stransoarea spectaculoaselor chei. Ma mir ca n-am auzit nimic despre ele si de-aia nici nu le-am strabatut pana acum, da cheile astea neasteptat de salbatice, merita pe deplin efortul de-ale strabate. Urcam din firul Galbenei la marcajul triunghi galben, marcaj care ne duce inapoi la canton, un ultim urcus pe ziua de azi, urcusul in masina, si directia Poiana Varasoaia. Duminica din nou canicula, asa ca ne-indreptam din nou spre apa, de data asta spre Cheile Somesului Cald. In chei daca nu eram in patru labe, tinandu-ne cu dintii si cu unghiile de orice prizulita, eram crispati si cu mainile prin aer incercand sa ne pastram echilibrul pe "topoganele" si "ligheanele" netede si acoperite cu o mazga foarte alunecoasa. Si cum de apa n-ai cum sa scapi, cel mai bine e sa te lasi dus de ea, iti dai drumul pe topogan, in ciump, si-odata ajuns in gavan, faci o pirueta cu ridicare in picioare, si-asa scapi sa intri in apa pana la gat. Nu stiu cum ne-am fi descurcat daca faceam in sens invers, nu ma vedeam inaintand taras pe jgheaburile alea slefuite. Intoarcerea in Poiana Radesei o facem urmand versantul stang, cu o mica abatere pana la cascada si pestera de pe V. Cuciulata.

Etichete: Bihor vara perpedes 2008 Padis