Articolul cu indexul: 328

Titlu: Valea Bratcutei - Magura Dosului - Ponorul Runcsor si retur - 11.03.2007

Am plecat duminica spre Ponorul Runcsor si Izbucul Bulbuci (Toplicioarei), nu pe drumul cel mai usor, adica cu masina pana langa ponor, ci in circuit din "tabara noastra de baza" de pe Valea Bratcutei. Ne-am dus cu masina pana in "cracii vaii" cum se spune pe aici, la locul unde drumul de pe V. Bratcutei se bifurca. De aici spre izvoarele Bratcutei drumul nu mai e accesibil cu masina mica, zona fiind cam rascolita de forestieri. O luam pe ramura din dreapta, dar nu facem 100m ca drumul dispare, iar valea se ingusteaza. Avem de trecut culmea din stanga, Magura Dosului, asa ca o luam pe direct, stim ca prin muntisorii astia dai repede de un drum forestier, si asa s-a si intamplat. Curand si acest drum se bifurca dar poienita ce se vede undeva mai sus in stanga ne usureaza alegerea. Gramada de branduse la limita padurii si in plus avem si vedere pana spre dealul cu antenele de pe Frantura Botii. Inca 200m si suntem pe culmea Dosului. Gasim imediat si un drum de coborare spre Valea Runcsor, tot de-a coasta. Ciudat ca drumul se termina brusc la firul unui valcel, dar nu facem mai mult de 100m, pe langa un paraias si suntem la drumul de pe Valea Runcsor, langa mormane de lemne gata sa fie incarcate. Intram intr-o poiana larga unde e cantonul forestier, si mai talpalim vreo 3km pana la ponor, dupa ce lasam pe dreapta o casa de vacanta si o gospodarie. N-avem cum sa ratam ponorul caci valea face aici un cerc de aproape 360grade (localnicii ii spun La Intorsuri) ocolind o galma, care ascunde privirii locul unde apa dispare in ponor, la baza dealului. Daca n-ar fi gunoaiele aruncate in lacsorul care se formeaza aici cand nu e seceta, locul ar fi splendid. O potecuta face ocolul micii depresiuni, pe langa o dolina adanca, cu un perete stancos impresionant. Urcam pe langa dolina, prin stanga ei, prin padurea ciuruita de astfel de formatiuni, acum pline de branduse, ghiocei, calugari, brebenei, nu ma iuta, degetei, leurda etc. Un drum de care ne coboara la firul vaii Toplicioarei. De aici ar trebui sa urmam firul vaii, care e de obicei sec pana la izbuc, fara poteca, vreo 2km, dar nu mai avem timp, asa ca ne intoarcem la drumul de pe Valea Runcsor. Nu mai urmam drumul pe vale, ci dupa vreo 500m urcam pe un drum de exploatare pe stanga, pe un picior ce coboara din Magura Dosului. Copaci pictati in toate directiile, dupa ce padurea a fost retrocedata si fiecare si-a marcat parcela. Iesim pe varf, unde e o mare poiana, cu o casa parasita si doua salase. Vedere cu planuri cetoase spre sud. Intram iar in padure pe drum forestier si dam de drumul pe care l-am urmat la dus. Inca 700m in coborare si suntem la masina dupa aproape 5 ore de la plecare.

Etichete: Padurea-Craiului primavara perpedes 2007