Nici o suflare prin zona, se aud doar ceva cantari dintr-una din cladirile manastirii, noi insa ne grabim sa vedem izbucul. E un pic mai jos de manastire, iese cu intermitente dintr-o stanca, cam la 15min. In timp ce ne uitam pe la multele icoane din jurul izbucului, apa din bazinasul de la gura izbucului crestea vazand cu ochii, dupa care tot asa de rapid a disparut in adancuri. Ne intoarcem in satul Izbuc, atenti sa nu ratam Valea Ponor, ce ar trebui sa vina de undeva din stanga. Nu dam de nici o vale, asa ca ne uitam dupa un loc pentru lasat masina, apoi pornim cu rucsacii in spinare, sa cautam intrarea pe Valea Ponor. Urmam prima ulita si singura pe care o intalnim in sat, chiar daca nu are vreun firicel de apa, asa cum arata pe harta. Trecem si de varnitele din capatul satului, si batraneste parasim firul sec al Vaii Ponor, urmand un drum de care.
Nu ne mai saturam privind dincolo de Valea Ponor, unde pe-o culme inverzita cativa localnici pun cartofi, iar dincolo de aceasta, se vede caciula de nea a Cucurbetei.
Cotim dreapta, mai o casa si suntem langa 2 tauri perfect circulare, unul mai mare, cam cu dimetrul de 30m. Pe nesimtite, ne trezim langa o gura sanatoasa de pestera, un fel de Cetatile Ponorului intrat la apa, unde se pierde firicelul Vaii Ponor. Inca putin de-a lungul paraiasului, si suntem la o intersectie de drumuri, din dreapta venind drumul forestier din satul Izbuc. Tot inainte pe drumul cu sleauri enorme urcam in Saua Secatura, facem dreapta si coboram in depresiunea Banisoara - Sfaras, ciuruita de doline. Ma cobor intr-o dolina adanca, in care se pierde un firicel de apa, sa umplu petul, si plecam mai departe tot printre doline. Undeva prin zona ar trebui sa fie si cantonul Ponor, da nu ne mai obosim sa-l cautam. Mergem in continuare prin depresiunea "incarcata" de doline. O padurice de brazi, o stana pe stanga, si suntem in saua ce desparte depresiunea Banisoara - Sfaras de dolina Aranda.
Privind spre Sfaras
Privind spre Aranda
Popas mai lung, pentru somnul de dupa-masa, si continuam prin Aranda, cu doline ce-ti dau senzatia ca sunt gata sa te absoarba.
Iesim la drumul forestier dintre dolinele Aranda si Boitos, ocolim dolina Boitos, mai mica ca precedenta, prin dreapta si trecem in dolina Barisca. S-a cam intunecat cerul, picura; trebuie sa ne gasim un loc de cort cu izvor. Pe harta e un izvor in drumul pe care l-am traversat, in capatul nordic al dolinei Aranda, asa ca ne intoarcem, nu chiar pe unde am venit ci pe fundul dolinei Barisca, pe care o traversam pana la drumul forestier ce vine din Camp - Moti si duce la Grajduri. Desi e sambata seara, inca mai circula camioane si tractoare dupa lemne, se lucreaza cu frenezie, undeva dincolo de Grajduri. Avem noroc ca picura ceva apa la Fantana din Drum, din pacate insa incepe sa ne picure si de sus. Bineinteles, odata ce-am pus cortul, s-a oprit si ploaia si ne-am revenit urmarind un apus spectaculos, printre nori negri.
Dimineata cam rece, dar era si mai rece daca eram pe fundul dolinei, invizibila acum din cauza cetei, ce dispare vazand cu ochii odata ce soarele se ridica pe cer.
Plecam si noi pe la 10, pe drumul ce duce spre Camp - Moti; suntem pe marcajul cruce albastra ce leaga Platoul Vascau de statiunea Moneasa.
Nelipsitele gunoaie aruncate la marginea drumului, in padure, chipurile acolo nu se vad, si inainte cu vreo 500m de ultimele case din sat pe stanga, intr-o dolina adanca, zarim Taul Ponor, o mica mlastina cu stufaris. Apoi o sageata spre stanga ne indica 200m pana la un izvor.
De acum incolo trebuie sa fim cu ochii in patru, "vrem" o poteca care sa ne duca pana la Taul lui Ghib. Si avem noroc, de la ultima casa din sat, un localnic ne indruma sa o luam pe prima poteca spre dreapta, la nici 50m de casa lui. Trecem printre 2 doline, traversam o padurice si mai aruncam o ultima privire in urma, spre varnitele, cimitirul si satul cocotat pe deal Camp - Moti.
O mica pauza de masa intre alte siruri de doline, langa un drumeag ce vine din Camp-Moti si pe care il vom urma pana in catunul semi-parasit Merisor. Un scurt urcus pe-un damb de unde ni se intande la picioare toata Depresiunea Vascau si deasupra capului Muntii Bihor, de la Cucurbata Mica pana la Vf. Poieni. Ne sare in ochi si Taul lui Ghib, mult mai jos de noi, unde si coboram.
Taul e chiar langa drumul care ne va duce in satul Izbuc, dupa ce vom trece mai intai pe langa Pestera Campeneasca, in fata careia troneaza un munte de gunoaie.
In sat ne oprim la cateva varnite in functiune, unde ni se prezinta intregul proces de productie a varului.
