Articolul cu indexul: 244

Titlu: Rotunda - vf. Omu - Saua Diecilor - Schit Recele - Ciocanesti - decembrie 2004

O adaugare la articolul scris de Dinu Mititeanu, din tura de Craciun - Suhard decembrie 2004 Pentru noi motto-ul a sunat altfel: " iarna nu-i ca vara". Vorbim de echipamentul nostru mai potrivit pentru turele de vara decat cele de iarna. In prima noapte pe diverse situri meteo prognoza arata -13grC cu mentiunea "bittery cold" jos in depresiuni. Intr-adevar, la urcare, incalziti de mers, nu am simtit frigul. Asta a fost parerea noastra nu si a primusului meu rusesc (tip cutie patrata) care a refuzat cu incapatanare sa se aprinda. Spirtul medicinal refuza sa se aprinda, benzina refuza sa se vaporizeze. L-am mangaiat cu mainile goale ca sa-l incalzesc oleaca dar, dupa o jumatate de ora de chinuiala, cu mainile inghetzate am renuntat. Noroc cu Dinu care a reusit sa-si aprinda primusul (un MSR cu pompitza) si care ne-a daruit o oala de ceai cald. In timpul noptii si-a spus cuvantul sacul meu de dormit. Cand l-am luat avea o eticheta pe care scria -8grC confort si -17grC extrem. Intre timp au trecut 6 ani si temperatura lui extrema a urcat considerabil. Imbracat cu pantaloni+suprapantaloni, polar+pufoaica am petrecut o noapte "extrema" . In ziua urmatoare, din cauza whiteout-ului si a vantului foarte puternic nu am mers decat 8km. Ne-am corectat in repetate randuri directia de mers dupa track-ul indicat de GPS. Au fost portiuni unde GPS-ul oferea singura indicatie directionala. Noroc ca facusem acasa un track al crestei dupa o harta topografica la scara 1:100000, track care s-a dovedit foarte precis. Deranjant (pentru mine) a fost faptul ca GPS-ul meu (Garmin Legend) e greu manevrabil la frig. Butoanele de cauciuc devin rigide pe ger si se cer apasate cu forta, fara manusi groase. Pe ecran se depune gheatza care trebuie topita cu mana goala si stearsa cu manusa. Concluzia: GPS-ul provoaca degeraturi. :-) A doua noapte s-a dovedit extrema pentru cortul nostru de vara, un model Sportland-Stone (cehesc) tip iglu, cu 2 arce si fara absida. Il mai folosisem in conditii de iarna acum 2 saptamani intr-o tura de 2 zile in Apuseni. Atunci, la -6grC si fara vant a facut fata oarecum. Intre timp, sfatuiti de Dinu, l-am aclimatizat pentru iarna prin adaugarea unei fustite lata de 20cm care sa-l fixeze de sol si prin acoperirea ferestrelor largi de aerisire cu o tzesatura fina dar deasa. De asemenea i-am inlocuit cuiele subtziri metalice cu tzarusi din lemn. Ei bine, ancorat din 3 parti cu un schiu si 2 rachete, fixat de toate partile cu tzarusi si zapada pusa peste fusta, cortul gemea din greu sub vant. nu mai statea drept ci aplecat sub vant cam 20cm, la cate o rafala chiar mai mult. A trebuit sa proptim betele dinspre vant cu rucsacii ca sa prevenim indoirea excesiva si ruperea betelor. Am petrecut toata noaptea ingramaditi, eu si Lia, in jumatatea de cort ramasa libera. Rezultatul: nu am putut inchide un ochi de vacarmul vantului care vuia si de falfaitul si pocnetele cortului. Mai mult, fiind ingramaditi, sacul meu de dormit a venit in contact cu chiciura formata pe peretii cortului si s-a udat complet. In ceea ce priveste primusul nici nu s-a mai pus problema sa-l pornesc afara pe vijelie. N-am incercat nici in cort, dat fiind pericolul de a aprinde cortul si de a ramane fara adapost, modelul asta rusesc de primus fiind renumit pentru trambele de fum si foc pe care le scoate la aprindere. Si totusi cortul a rezistat. Nu au plesnit nici betzele si nici nu s-au intins cusaturile desi vantul batea cu cel putin 60km/h. Totusi perspectiva unei a treia nopti in cort era infricosatoare datorita faptului ca multe din hainele noastre si sacul meu de dormit erau ude. S-au udat de la chiciura care cadea tot timpul de pe foaia interioara scuturata de rafale. In ultima zi am pus serios la lucru rachetele. Trebuia musai sa parcurgem cei 14km ramasi pana la schitul Recele. Eu aveam niste rachete frantzuzesti TSL cu portantza-rezistenta de 100kg (eu 73+20 rucsacul), Lia avea un model italienesc Baldas de 70kg (ea 55+15kg), mult mai ieftin dar si de constructie mai rudimentara. Ambele modele sunt realizate din plastic si prevazute cu legatura articulata, scaritza si crampoane pe talpa. Dificila a fost in special o portiune de 1,5km de jnepeni infundati in zapada (coama Pietrelor Rosii) unde, noi rachetistii, ne scufundam deseori pana la brau in troienele dintre jnepeni si cand incercam sa scoatem rachetele din zapada se agatau de crengi. A urmat o portiune de 1km de padure la 1620m altitudine cu zapada foarte adanca. Initial eu si Lia am luat-o inainte inotand cu rachetele in zapada pana aproape de genunchi. Fara rachete cred ca ne infundam pana la brau. Dinu si Marlene ne-au ajuns repede din urma cu schiurile si, mergand pe urma lor, nu ne mai scufundam decat vreo 10-15cm. Acceptabil. Au urmat apoi portiuni cu zapada mai mica, zapada inghetzata sau chiar gheatza pe care le-am parcurs fara probleme. Concluzii privind mersul cu rachetele comparativ cu schiurile: -se scufunda mai adanc decat schiurile ( au suprafata mai mica de asezare pe zapada decat schiurile) -se merge mai incet si ceva mai greu decat cu schiurile. Cu schiurile aluneci strapungand zapada, rachetele se scufunda si trebuie smulse afara din zapada. -se urca mai bine pe pante abrupte daca rachetele sunt prevazute cu crampoane si legatura articulata -mersul pe panta laterala e penibil sau chiar imposibil. Fiind late, rachetele se aseaza pe suprafata inclinata a zapezii si-tzi fortzeaza picioarele la o inclinare nenaturala. Suntem bucurosi ca am terminat cu bine tura, ca nu am facut cale intoarsa vazand vremea neprielnica. Daca am fi fost singuri, abandonam din prima zi. Ne-am simtzit in siguranta in compania lui Dinu si Marlene.

Etichete: Suhard iarna perpedes 2004