Dimineata pe o minunatie de vreme ne strangem rapid, si pe triluri de privighetori urcam pe Varful Piatra Secuiului. Popas mai indelung langa borna varfului, dupa care dam o raita pe platou spre capatul sudic al Pietrei, ca sa vedem mai indeaproape si satul Coltesti. Coboram inapoi in sa, unde este un indicator turistic (1 ora pe cruce albastra pe Santul Mare, 1 1/2 pe banda rosie pe V. Cetatii pana in Rimetea si 3 ore pana in Moldovenesti) si o luam pe banda rosie spre Rimetea, cu o mica abatere pe Coltii Trascaului. Coboram abrupt pe o poteca pamantoasa prin padure, pana la firul V. Cetatii, care se si pierde in patul vaii pe o portiune. Odata iesiti la campurile de sub enormii colti ai Trascaului, o luam in stanga, spre sat, cu gandul sa vedem si moara de apa. Ne luam dupa semnul cu moara de apa si cand dam de un fir de apa, dar nu dam de nici o moara, facem cale intoarsa.
Dupa ce ne umplem bidoanele cu apa din puternicul izvor din centru satului, incalecam masina si plecam spre ruinele cetatii Coltesti.
Ratam drumul care ne duce direct la cetate, drum ce coteste brusc din centrul Coltestiului spre dreapta, dupa biserica, dar nu ne mai intoarcem ci o luam pe prima ulicioara spre dreapta, pe Valea Silasului, pe care oricum vrem sa urcam pentru un circuit Cheile Silasului - Pr. Muntelui. Minunat amplasate ruinele, pe-un pinten calcaros, incadrat de doua vai, cu vedere spre Piatra Secuiului, Cheile Valisoarei si Vf. Ardascheia; plecam insa stresati de-o motocicleta ce s-a tot invartit pe langa cetate.
Urcam pe valea impadurita a Silasului, pe marcaj banda albastra, ocolind zona accidentata a vaii si o cascada de vreo 6-7m, dupa care iesim intr-o poiana unde facem un popas de hidratare si motaiala. Mai urcam cateva sute de metri pe firul vaii si unde marcajul face stanga, noi mergem tot inainte iesind in culme la marcajul banda rosie. Intram in padure si pe-o poteca larga ne dam drumul spre Pr. Muntelui. Apare si cruce albastra ce vine din Vidolm si mai tinem cele doua marcaje pana unde banda rosie face stanga. Ne asteptam ca banda rosie sa urce de la intersectia cu cruce albastra spre Ardascheia, asa cum e pe harta, dar banda rosie se mai continua in aval pe vale inca cateva sute bune de metri, pana unde incepe sa urce in versantul stang. Odata ajunsi in culme, lasam in stanga banda rosie, si continuam pe culmita paralela cu cea pe care se afla ruinele. Unghiuri inedite spre cetate si Cheile Valisoarei ne pun pe ganduri unde vom dormi la noapte, ramanem aici, ca zona are mare potential fotografic, sau ne tinem de traseul planificat? Ne hotaram totusi sa mergem spre Valea Inzelului si poate noaptea urmatoare sa o petrecem in zona.
Din nou pe cai putere si nu ne mai oprim decat pe Valea Inzelului, in zona Ratu Contii, unde ne gasim un loc fain de cort pe malul apei. Dimineata lasam masina la intersectia Vaii Inzelului cu Valea Dragoi, langa o casa cu moara de apa si o luam pe drumul ce insoteste V. Dragoi vreo 100m pana dam de un paraias ce vine din stanga. E apa Plesii ce si-a creat un scurt sector de chei inguste, ce poate fi strabatut ocolind zona cascadelor prin stanga, prin padure. Rapid scapam din stramtoarea cheilor si suntem intr-o poiana impresurata de pereti, din care iesim prin stanga, intr-o sa, sub Coltii Plesii. Un popas indelung pentru a savura peisajul de vis, cu varful stancos al Butanului si casele razlete printre ciresi infloriti, ce impresoara varful pe deoparte, si valea molcoma si locuita pana pe culmi a Inzelului pe cealalta parte. Urcam si mai sus, pana pe colti, apoi ne dam drumul printre cateva suri pana la firul Vaii Inzel.
Curand urcam din nou, de data asta in versantul drept al Inzelului, indreptandu-ne spre catunul Olteni printre ciresi in floare, suri, floricele, privind din cand in cand in urma, spre panorama din ce in ce mai larga ce se deschide pana spre Piatra Secuiului.
Suntem pe culmea Dl. Olteanului, si dupa ce lasam ceva mai jos de noi biserica satului Olteni, o luam pe drumul accesibil si masinilor, spre izvoarele Vaii Inzelului. O cutie postala, un afis electoral, niste stalpi electrici de beton ne trezesc din reverie, ne readuc in prezent, reducand din farmecul locurilor ce pana acum ne pareau rupte din alta lume. Coboram inapoi la masina de-a lungul Vaii Inzelului, printre case, pe-un drum de care, si facem cale intoarsa spre Coltesti.
Mai avem trei ore de lumina, asa ca ne repezim si in Cheile Plaiului, aflate mai sus de satul Izvoarele. Urmam firul apei pe marcaj cruce rosie, care in curand ne urca in versantul stang, pentru a ocoli valea ingusta a Plaiului, apoi coboram la firul ei, in apropierea unei cascade in doua trepte. Continuam prin covorul gros de frunze moarte pana la cascada superioara, de unde facem cale intoarsa, ca la ora opt sa ne intandem cortul sub cetatea Coltesti.
Ne trezim cu noaptea in cap, pe la 5, cu gandul la un rasarit peste cetatea Coltesti. Nimic spectaculos, un rasarit banal, dupa Piatra Secuiului, asa ca dupa o cafea mare la spirtiera plecam spre Cheile Borzesti. Lasam masina in apropiere de motel Buru, si dupa nici 50m in aval, intram pe firul vaii Borzesti. Suntem un pic derutati ca nu vedem nici o stanca in versantul drept ce ar putea fi Coltu Fetii, dar valea incepe prea spectaculos ca sa nu fie cea pe care o cautam. Un prim obstacol, o cascada spumoasa, o ocolim prin dreapta, dupa care pe valea ingusta ne continuam parcusul vreo 300m pana langa un jgheab ingust, ce ne obliga sa ne cataram abrupt in versantul stang, pentru a cobora apoi in amonte de a doua cadere de apa. Ne intoarcem putin prin dreapta cascadei pana la baza ei, apoi continuam in amonte inca vreo 100m, si vazand ca nu se intampla nimic, adica nu mai apare nici o alta ingustare a vaii, urcam in versantul drept, la un drum forestier, unde dam si de marcajul triunghi rosu. Ulterior vom citi in cartea "Chei si defilee din Muntii Apuseni", ca totusi am renuntat prea repede la chei, valea mai avand un sector ingust, de vreo cativa zeci de metri, motiv sa mai revenim in zona.
Incheiem weekendul prelungit la ruinele cetatii Lita, la care ajungem din drumul bombardat dintre Buru si Luna de Sus, abatandu-ne pe V. Ierii, apoi din Moara de Padure, printr-o zona defrisata, pe poteca nemarcata, de-a lungul unui parau, pana la ruine.
