Era vreo 18 cand am intrat in casa, dupa inca o saptamana de lucru, si nici nu apucam sa dam hainele de pe noi ca zice Leo: "Mergem?" si eu imediat: "Hai". Imbulzeala la impachetat rucsacii si la 18:30 eram in masina, cu directia Pestera din Pietrele Boiului sau P.3726 (cum scrie la intrare, era sa zic pe usa). Stabilisem cu Cristi si Moni ca sambata sa ne intalnim pe la 10 a.m. in Bratca, ei urmand sa plece de vineri si sa petreaca o noapte la pestera. Da noi de ce sa nu petrecem o noapte la pestera si in plus sa le facem si o surpriza, asa ca odata cu apusul soarelui suntem si noi in Bratca, gata sa pornim in cautarea pesterii. Ultima oara cand am mai fost pe aici, noua ne-a fost lene sa ne abatem din traseu in cautarea pesterii, asa ca numai Cristi si Moni cunosteau unde e pestera, urma ca noi sa ne bazam pe simturi si pe GPS. Urcam intr-o culmita stancoasa deasupra Bratcii, in versantul stang a vaii Boiului, de unde prindem o poteca firava prin padure pe la baza stancilor, care adapostesc undeva in perete pestera cu pricina. Mergem pe varfuri sa nu facem galagie fasaind prin frunzele uscate si ciulim urechile la orice sunet ce-ar putea ajunge la noi din perete. Am trecut de stanci si nimic, nici o lumina, un trosnet de lemne sau voci...strigam cat ne tine gura: Cristi...Moni...primim raspunsuri de peste vale, din celalalt versant: hau, hau.. se pare ca doar am trezit toti cainii din zona... Scoatem tehnologia moderna, si dupa ce sunam si nu ne raspunde nimeni, il intrebam pe Bush (=GPS) ce are sa ne spuna. Ne intoarcem cateva zeci de metri si imediat dam de-o poteca ce ne conduce pana la destinatie. Pustiu...nici urma de Cristi si Moni. La asta nu ne-am asteptat... si-or fi schimbat traseul, au renuntat din cauza vremii...ne revenim si mergem in cautarea lemnelor, ne hotaram ca totusi daca am urcat aici, sa ramanem peste noapte in pestera. E destul de uscat in "dormitor", ce se continua dupa larga intrare, ce are o gatuire dupa nici 10m. Are ceva fan intr-o parte a incaperii de dimensiunile unei camere de bloc, iar in cealalt e amenajat un loc de foc, cu o rasuflatoare ce se casca in tavan, de fapt o a doua intrare cu vedere spre Crisul Repede. Pregatim frigaruile, mancam, pregatim "paturile" si inainte de 23 iesim sa aruncam o ultima privire afara. N-apuc sa-i spun lui Leo ca-i lumineaza tare ciudat lanterna, ca doua luminite apar de dupa perete, tragand dupa ele niste lemne...stingem lumina, da prea tarziu, ne-au detectat...surpriza de ambele parti...atatam focul pentru o noua runda de "cadavre" la tepusa si pe la 1 dam stingerea. Duminica dimineata cetoasa si umeda, asa ca rapid se hotaraste finalul turei care nici n-a inceput.
|