Faptul ca mai fusesem prin zona nu ne scuteste de o mica ratacire inca de la inceput, caci intram pe o alta vale, nu cea care urca la Poiana Florilor. Ne dam seama ca ceva nu-i in ordine dar continuam sa vedem unde ne duce drumul si doar cand deja o ia aiurea fata de directia in care ar trebui sa mergem, il parasim si ne doboram la vale. O luam de la capat, de data asta pe drumul bun, si dupa ce ne luptam kilometri buni cu tantarii iesim la manastirea din Poiana Florilor, unde ne ostoim un pic setea. In dam mai departe spre Loranta, un catun izolat, uitat de lume, de pe culmea Ses-Plopis de unde avem doar coborare pana in Cuiesd.
|