Locuitorii Apusenilor se numesc moţi (denumire ce vine de la chica, moţul de păr pe care îl purtau în trecut bărbaţii din bazinul Arieşului, amonte de Câmpeni), mocani (locuitorii din zona Munţilor Trascău şi Valea Ierii) şi crişeni (locuitori din bazinul Crişului Alb).  “Plecat-a moţul prin ţară, cu cercuri şi cu ciubară, şi cu tiocuri de răşină, să le dee pe fărină” cu căruţele cu coviltir încărcate, nu mai e valabilă, căci plasticul a luat locul lemnului (deşi am mai văzut moţi pe E79, venind cu căruţele cu coviltir la piaţa din Oradea, dar bineînţeles că nu cu doniţe ci cu scânduri de lemn). Dar cine sunt moţii, unde trăiesc şi istoria lor puteţi citi aici. Pe youtube puteti viziona un scurt film documentar (vechi de mai bine de 70ani) despre Tara Moţilor . Meşteri olari, vărari, fierari, potcovari, rotari, văsari (cei care fabrică ciubere şi doniţe), furcaşi, piuari, împletitori de nuiele şi chiar un căutator de aur autorizat să valorifice metalul preţios din nisipurile aluvionare - Ioan Cătălina din satul Stănija, mai puteţi întâlni străbătând potecile moţeşti, aflate majoritatea în afara traseelor marcate, dar pot spune că trebuie să vă grăbiţi dacă vă interesează aspectele legate de ocupaţiile moţilor, căci majoritatea celor care mai practică astfel de meşteşuguri sunt persoane în vârstă.

Meştesugul producerii de tulnice, doniţe, căni, linguri din lemn este susţinut doar de turiştii dornici de-un suvenir de pe Valea Arieşului. Dintre puţinii meşteri din zona Văii Arieşului, cel mai cunoscut este meşterul Aurel Mocanu din cătunul (crângul) Pătrăhăiţeşti, ce are un atelier de confecţionare obiecte din lemn şi o mică expoziţie cu vînzare. Un război de ţesut la care încă se mai lucrează este în casa Soriţei Mocanu, tot din Pătrăhăiţeşti (sau mai bine-zis era, caci intre timp războiul de ţesut a fost  desfăcut). Vă citez dintr-un interviu luat uneia din cele mai cunoscute tulnicărese din Apuseni - Maria Ana Gligor din Câmpeni – Cea mai fericită zi din acea vreme a vieţii mele a fost atunci cand am cântat pentru prima dată pe Muntele Găina şi ficiorii numai ce roiau în jurul meu... Pe vremea aceea, o fată dejeaba era faină şi făloasă dacă nu cânta bine la tulnic căci în fiecare casă de moţ exista câte un tulnic folosit în special pentru a anunţa diversele preocupări ale moţilor (erau semnale pentru chemarea la şezătoare -torcărie în Apuseni, pentru chemarea la făcutul clăilor etc.) sau pentru a avertiza anumite pericole (vine ploaia, a luat foc o casă etc). In prezent tulnicul mai răsună la Târgul de la Găina, rar cu alte ocazii (noi am avut plăcerea să-l auzim abia după vreo zece ani de umblat prin Apuseni, în cătunul Casa de Piatră). Pe youtube gasiti un scurt documentar despre tulnic, iar aici un documentar ProTv "Pentru cine cântă tulnicele in Tara Moţilor? "

Atelierul meşterului Aurel Mocanu din cătunul Pătrăhăiţeşti

Sindrilar din cătunul Bărăşti (Albac) muncind la mutătura lui din Găureasa (aflată sub Vf. Găureasa din Muntele Mare)

Dintre puţinele ocupaţii ce s-au mai păstrat şi pe care mai aveţi încă şansa să le întâlniţi, adevărat, foarte răzleţ, este vărăritul (arderea pietrei de var), căci varniţe funcţionând mai puteţi vedea doar în satele Izbuc (Munţii Codru Moma), Tarina (lângă Roşia) şi Meziad din Pădurea Craiului şi în zona Buceş-Vâlcan (Vâlcan, Bodreşti şi Bidigeşti). In curând şi acestea vor fi de domeniul trecutului, căci producerea varului solicită mult lemn dar şi mult timp (focul trebuie întreţinut fără oprire zile întregi, timp în care familia face cu schimbul zi si noapte la varniţă) iar piaţa de desfacere e din ce in ce mai redusă.

Varniţă din satul Izbuc - Codru Moma

Moara de apă de la Roşia (Pădurea Craiului) este una din morile pe care le-am văzut funcţionând în ultimul an, Dl. Burtic Gheorghe - proprietarul, poate fi găsit fie la moară, fie în sat la nr. 731. Acum câţiva ani am mai văzut mori în Trascău - în Geoagiu de Sus, Ivăniş, Valea Inzelului şi una în cătunul Boţani,  dar din păcate a doua oară când am trecut prin Boţani moara era una cu pământul. Morarul de la moara din Roşia cântă si la un instrument muzical local, o vioară a cărui sunet este amplificat de o trompetă, numită local "hidede cu tolcer" (hidede = vioară, tolcer = pâlnie). Unul din puţinii meşteri de viori este Dl. Codoban Dorel care are un atelier de viori în satul Lazuri de Roşia nr. 95 (com. Roşia).

Vâltori mai multe sau păstrat în Trascău, în Geoagiu de Sus, Intregalde, Necrileşti, Ivăniş, Ghioncani, in rest am mai văzut câte una în satul Vâltori – Bihor şi una în Bologa – Vlădeasa (este într-o stare destul de proastă).

Vâltoarea din Bologa - Vlădeasa acum câţiva ani

Printre alte ocupaţii ale moţilor, în afară de exploatarea lemnului şi ceva minerit, în special cei mai în vârstă, mai pot fi întâlniţi pe câmp fie la cartofi, la fân, la recoltat manual orz sau ovăz, cules fructe de pădure, ciuperci sau hrănind sau rânind sub animalele din “bătătură” (curte, ogradă) sau la cele aflate în “mutătură” (şură, colibă de vară aflată la oarecare distanţă de casă), fiecare sat dispunând de locuri proprii de “vărat”. Producerea ţuicii e încă o îndeletnicire casnică pentru multe famili din zonele cu livezi de pruni şi meri (dacă treceţi prin satul Vârfurile, pe E79, nu se poate să nu remarcaţi înşirate la fiecare poartă Pet-urile cu licoarea alb-gălbuie, principala sursă de venit a locuitorilor).

Mică pălincărie în Criştiorul de Jos - M. Bihor

Gardurile de lemn ce despart proprietăţile localnicilor sunt foarte des întâlnite, doar cele de nuiele sunt din ce în ce mai rare. In locruri izolate am întâlnit ţarcuri de nuiele pentru ca animalele sălbatice să nu ajungă la căpiţă

Grohote (grămădare de piatră); pietrele erau adunate de pe câmpuri pentru a se putea cosi iarba

Apusenii sunt împânziţi de drumuri de căruţă, ce fac legătura între pământurile sau colibele de vară ale moţilor si gospodăriile lor.

Din cauza pantelor abrupte, plugul de lemn sau fier e încă folosit la munca câmpului.

Mici grădiniţe de zarzavat o să întâlniţi inclusiv în cătunele aflate la peste 1000m din Tara Moţilor.

La pus cartofi (zona Platoului Vascău -Codru Moma)

La cules cartofi (Damiş-Poiana - Pădurea Craiului)

Mere sunt puse la păstrare peste iarnă: fie în pivniţe fie sunt uscate la soare

“Străjerii” culturilor

Casă izolată din cătunul Sfârcea (Trascău) locuită de un moţ pietrar împreună cu soţia sa

Pe Internet am mai găsit pe siturile câtorva comune sau asociaţii turistice (www.ciuruleasa.ro, www.baia-de-cris.ro, www.buces.ro, http://traditii.3x.ro/, http://www.cheile-rimetului.ro/) unde mai aveti şansa să întâlniţi mori de apă şi vâltori (vechile “maşini de spălat”), ateliere de fierărie şi rotărie, meşteri în prelucrarea lemnului sau a pietrei sau meşteri în blide, ulcioare, oale mari pentru provizii, cănţi, căni de apă sau de vin. Nu pot să nu amintesc şi despre târgurile care au loc anual în Munţii Apuseni cel mai cunoscut fiind Târgul de fete de pe Muntele Găina, târg ce se ţine în cea mai apropiată duminică de Sfântul Ilie (20 iulie). Programul folcloric are loc atât în comuna Avram Iancu (sâmbăta), cât pe munte - duminica, când tulnicăresele deschid spectacolul folcloric la crucea şi bustul lui Avram Iancu de pe Vf. Găina (1466m) cât şi jos, . Aici puteti afla legenda Targului de fete de pe muntele Găina iar aici puteţi afla cum era odată pe Muntele Găina. Accesul cu maşina la Târgul de pe Muntele Găina se poate face din două direcţii, cel mai facil fiind cel din Avram Iancu (sunt de fapt două drumuri, unul pentru maşinile care urcă şi unul pentru cele care coboară de pe munte) apoi e drumul din Hălmagiu. Cei care urcă pe jos mai au şi alte variante de a ajunge sus: dinspre Bulzeştii de Sus (fără marcaj) şi dinspre Criştiorul de Sus pe marcajul bandă albastră până in dreptul Vârfului Cucurbăta, apoi pe bandă roşie.

De mai mică amploare este Târgul de la Călineasa, care se ţine în fiecare an pe data de 13 iulie, dar care nu prezintă interes turistico-cultural, fiind un loc de întâlnire al localnicilor din zonă.

Un târg meşteşugăresc mai recent – Ziua Lemnarului (primul târg a avut loc în 1996) are loc în a doua parte a lunii august în satul Mătişeşti din comuna Horea iar la Albac se tine un Târgul de turism unde sunt prezente atât unităţile de cazare, agenţiile de turism cât şi meşterii populari.