Nu insist pe datele statistice legate de populaţia şi localităţile din Munţii Apuseni, doar precizez aşa, ca o curiozitate, că multe din satele, cătunele (crângurile) sau nămaşele (gospodării sezoniere situate în locuri izolate) din Munţii Apuseni şi-au luat denumirile de la numele de familie sau poreclele celor care s-au aşezat în respectivele locuri, la care s-a adăugat, la cele mai multe, sufixul “eşti”, (ca de exemplu Bârlea - Bârleşti, Bobaru - Bobăreşti, Bila - Bilăneşti, Bora – Boreşti, Cociş - Coceşti, Cocoş - Cocoşeşti, Lupău - Lupăieşti, Morcan - Morcăneşti, Nelega – Nelegeşti, Puiuleţ - Puiuleţeşti, Roşu - Roşeşti, Sicoe - Sicoieşti, Surdu – Surdeşti, Trifa - Trifeşti), şi lista poate continua, căci numai în zona Munţilor Bihor am numărat peste 115 astfel de denumiri. Alte localităţi au împrumutat numele de la forma de relief sau aspectul specific zonei: Tarniţa, Ponor, Sohodol, Hoancă, Bulzu, Bulzeşti, Măguri, Munceluş, Casa de Piatră, Frântura, Cheia, Grohot, Câmpeni, Lunca, Luncşoara, Munună, Peştera, Gheţari, Valea Verde, Poieni, Pietroasa, După Piatră, Lungeşti, Fericet (vine de la Ferecet – câmpuri de ferigi, ce din păcate invadează fânaţele). Alte denumiri fac referire la modul de folosinţă a terenului – Fânaţe, Livada, Tarina (=câmp cultivat), Izlaz, Prelucă, (ambele înseamnă păşune) altele indică zone despădurite - Runc, Runcu, Runcurile, Târsa, Curături, Curăţele sau metoda prin care au fost obţinute – ardere – Arsuri, Arsurile, Arsurii - lăzuire (tăiere rasă) - Lazuri, Lazea, Faţa Lăzeşti sau denumiri ce indică ocupaţia principală din zonă: Roşia Montană, Băiţa, Băişoara, Baia de Arieş, Cărbunari etc.      
          In Munţii Gilău – Muntele Mare se află satul la cea mai mare altitudine din România, satul Măguri, unde o mare parte din case, inclusiv şcolile şi biserica se află la peste 1300m. Sunt însă şi sate ale căror case locuite permanent sunt aflate la altitudine şi mai mare, în jur de 1500m, de exemplu Petreasa (com. Horea).
Peisaje tipice din Apuseni cu crânguri de case răsfirate pe culmile domoale
Cătun Dealu Bajului (lângă Arieşeni) - Munţii Bihor
Cătun Damiş-Coaste - Munţii Pădurea Craiului
Nămaşul Piciorongi aflat între Vf. Runcului şi Balomireasa din Muntele Mare
Casele tradiţionale moţeşti, din lemn, cu cerdac sau târnaţ, care se disting prin acoperişul foarte înalt şi ţuguiat, mare parte din ele aşezate pe socluri înalte de piatră sunt din ce în ce mai rare şi multe în stare avansată de degradare. 
          Doar un mic număr din ele au fost declarate monumente de arhitectură populară de interes naţional (case de lemn sec. XIX din Goieşti – com. Vidra, case din secolul al XVIII-lea din Vadu Moţilor, Casa Memorială "Avram Iancu" din satul cu acelaşi nume - construită în anul 1800, case secolul XVIII-XIX din com. Roşia Montană).
Case din Rimetea - Trascău
(satul este considerat rezervaţie de arhitectură iar în anul 1999 a primit premiul EUROPA NOSTRA AWARD pentru restaurarea caselor din centrul satului, construite în secolul al XIX-lea intr-un stil arhitectonic unitar )
Roşia Montană
Grup de colibe, locuinţe sezoniere în bazinul Gârda Seacă
Locuinţă sezonieră în Poiana Călineasa (această poiană constituind locul de vărat al locuitorilor de pe Platoul Gheţari)
Grajd din zona Ocoale
Cea mai mică şură întâlnită în Apuseni 
Casă cu şopron în M. Zarand
Casă cu anexe în zona Văsoaia - M. Zarand
Intrare în curte interioară - M. Zarand
Intrare curte
Adăpost pe Platoul Runcuri - Pădurea Craiului
Colibă în Metaliferi
          Citisem pe net că în micro-zona Ceru-Băcăinţi, s-ar afla case de piatră, inclusiv cu acoperişul tot din lespezi de piatră. Intr-o scurtă vizită prin cătunele aparţinând de Ceru-Băcăinţi (Curpeni, Viezuri, Bulbuc) am văzut într-adevăr multe case de piatră, din care însă multe erau în ruină, dar case şi cu acoperişul de piatră nu am avut norocul să întâlnim.
Casă tradiţională din Balşa - Metaliferi
Casă cu moară pe Valea Inzelului -Trascău
Casă părăsită in zona satului Scărişoara - M. Bihor
Casă părăsită - M. Vlădeasa
Casă părăsită - sat Coleşti - M. Codru-Moma
Casă părăsită pe Platoul carstic Poieni (versantul drept al Văii Arieşului Mic). Aici am văzut cele mai multe case părăsite şi multe fundaţii ale fostelor locuinţe ce aparţineau de satele Poieni şi Hărăşti. Zona s-a depopulat în principal din lipsa apei.

In ultimii ani, Valea Arieşului a devenit o destinaţie turistică din ce în ce mai vizitată, fapt ce a determinat apariţia a numeroase pensiuni situate pe firul văii Arieşului, dar multe dintre acestea nu respectă, din păcate, specificul arhitectural zonal. Ca urmare a dezvoltării infrastructurii în zona Platoului Gheţari - com. Gârda de Sus (e în curs de asfaltare  drumul de acces şi s-a alimentat cu apă),  în anul 2008 a fost derulat de Ordinul Arhitecţilor din România un proiect ce a încercat “să atragă atenţia asupra riscurilor ce decurg din ignorarea modului de dezvoltare urbanistică în zonele montane sensibile intervenţiei umane”. O parte din studiul sociologic realizat este afişat  în centrul cătunului Gheţar prezentând opiniile turiştilor despre modul de construire de pe Platoul Gheţari iar un alt afiş conştientizează peisajul cultural. Cu ocazia derulării acestui proiect a fost descoperită şi cea mai veche casă datată din Ţara Moţilor, aceasta fiind din 1779.

Incet-ncet moţii încep să imite urbanul:
Magazin "Happy Market" - pe V. Cobleş - Bihor
Afiş electoral pe o şură din Trascău